Sint mai noua in blogosfera, desi imi public cartea despre radio pe blog, din 2007. Dar ma ocup in mod serios de acesta doar de la sfirsitul lui ianuarie 2009, de cind am devenit somera (ah, cit imi place cuvintul asta! Daca alta data mi-ar fi fost rusine sa-l folosesc, acum ma afund in el ca intr-o seara de vara cind timpul pare ca sta pe loc). Si ca orice nou venit in spatiul virtual, de fapt re-venit (prin 1999 imi facusem un site de astrologie si un ziar de entertainment online da’ le-am lasat balta, nu venise momentul netului inca!) m-am preumblat pe blogurile altora, sa vad care-i starea natiunii. Iar recent am citit despre cum viseaza lumea sa stea acasa si sa traiasca din blog.
Personaje cunoscute, nume mari in media vor sa ramina in tihna blogului personal, unde sint patroni, angajati si totodata vinzatori de reclama. Asta mi-a confirmat ca nu sint nebuna (sper!) crezind acelasi lucru. Din pacate blogul nu-ti aduce inca venituri ca sa poti sa traiesti din el, dar ma surprinde sa constat ca sint mai multi care ar renunta oricind sa lucreze intr-un mare trust, doar pentru a avea liniste si pentru a se detasa de marea mascarada a societatii. Inca ma gindesc cind se va indeplini ce prevestea Alvin Toffler in “Al treilea val”, adica sa stam toti acasa si sa muncim in fatza calculatoarelor, fara tzoale de birou, fara zimbete false ca deh, e seful, fara compromisuri pentru un pumn de dolari…sa stam in papuci de casa, respectind deadlines fara sa muncim 8 ore pe zi, ci cit si cind avem chef (uneori 14 ore, dar de drag!).
Ne place sa ne izolam, dar cit va dura? Citesc ca cel mai tare blog e al unui kinder de 20 si ceva de ani, ala cu celebra poza din campania antifumat, care-i ia la misto pe toti. Nu cred c-o sa pot sa-l concurez vreodata si sincer, mi-e si frica s-ajung in gura lui. Dar sint convinsa ca blogul lui va deranja prin cifre de audienta orice blogger decent si cu condei, la fel cum deranjeaza acum pe tv Magde Ciumac si Nikite suferinde.
Nu stiu daca e bine, dar iti dau dreptate. Si sunt in asentimentul tau perfect. Sper sa mai prind si eu prevestirile d-lui Toffler!?!
ReplyDeleteDependenta asta de lumea virtuala nu e un semn clar ca viata reala ne-a tradat?
Eu sunt nou in domeniu dar... cat de tare ar fi sa stau doar acasa si sa scriu pe blog :) Frumos ai scris, Diana!
ReplyDeletee pacat ca te-ai lasat in 99
ReplyDeleteDiane, asta cu work-from-home e oldie: freelancer (wannabe). e full IT-ul de asa ceva.
ReplyDeleteacu nu stiu cum e in media, da' cred ca sunt ceva apropieri. gaseste nisha, fa-te comoda ;)
Trebuie sa recunosc...abia astept ziua de joi sa-mi iau cartile de la Adevarul. Nu le-am prins pe toate din pacate. Se face specula cu ele, ceea ce e un semn bun...lumea chiar citeste. Probabil ca Jurnalul a vazut succesul din curtea vecinului si s-a gandit sa-l copieze. Foarte bine. Eu nu put decat sa ma bucur. Sunt foarte bine venite niste carti bune la preturi foarte bune pe criza asta.
ReplyDeleteIn ceea ce priveste excursiile cu ghid, nici eu nu optez pentru ele. Imi place libertatea, nu vreau sa-mi faca nimeni program chiar si in vacante. Ma documentez inainte despre tot ce am de vazut si nu-mi trebuie ghid.
In concluzie, sunt PRO citit.