Ca director al postului de radio, Eduard visa la deschiderea mai multor filiale, mai ales la cea din Constanţa, oraşul lui de baştină. Visa să facă mulţi bani cu radioul, la nivel naţional. Nici acum nu-mi amintesc exact cum şi unde a plecat, căci n-am mai auzit de el de la Universitate şi până în 2000, când l-am vazut în campanie, la televizor. Dar noroc cu ziarele astea! Iată ce apare într-unul dintre ele, într-un articol care încercă o scurtă istorie a radioului: "Martie 1990. Soţia noului director renunţa la căsătorie în favoarea unui DJ francez, venit în România pentru a-i iniţia pe tinerii DJ-i români. Acesta este unul dintre motivele pentru care Eduard Manole parăseşte radioul. Urmează înstalarea noului director, Cristofor Iosub."
Deci de-asta plecase Eduard, hehehe. Adevărul este că avea o nevastă tânără şi frumuşică. Prea frumuşică pentru România de-atunci, săracă şi în derivă...
Daniel Klinger (ultimul mohican sau ultimul director al radioului) îşi aminteşte totuşi că pe vremea aceea Eduard "uneltise împotriva Ligii", precum un boier împotriva stăpânului aş spune eu zâmbind la expresiile lui Dani. Intenţiona să facă o firmă (căreia îi pusese denumirea de "Portocala mecanică"), care să preia radioul. Noi am aflat şi n-am fost de acord. Apoi n-am fost de acord să fie radioul Ligii. Pe urmă am scăpat de francezi. Din prima clipa noi n-am vrut decât să facem radio şi ca radioul să fie al nostru.
No comments:
Post a Comment