Blogu' din copilarie e la Lia?

Se numea jurnal. Si inventasem un alfabet pe care il inteleg si acum daca ma straduiesc. Am scris agende intregi, ce gaseam si eu prin casa, ca pe atunci nu erau jurnale fancy, cu parfum si funditze roz (oricum nu mi-as fi pus, ca erau prea girlish pt gusturile mele). Pagini intregi mizgalite cu gindurile mele sincere, de copil visator. Maica-mea nu intelegea nimic, dar a recunoascut ca incerca sa citeasca dupa ce plecam la somn. Fiind cifrat imi lasam jurnalul la vedere.

Azi scriu pe blog, nu mai am jurnale. Pentru ca nu mai am de cine sa ma ascund si nu mai e fun. Si pentru ca nici nu mai pot scrie despre mine, scriu despre altii. Dar cred c-ar trebui sa revin la jurnal. Nu stiu de ce, dar mi-am amintit azi ca blogul intentiona sa fie un jurnal. A devenit ziar intre timp... dar nu la toti, uite de exemplu la Lia a ramas asa cum trebuia sa fie. La multi ani draga mea, azi e ziua ta si as vrea sa consemnez asta si pe blogul meu, ca un fel de cadou, pe care sper sa-l primesti cu bucurie.

Scrii minunat si de aceea, in fiecare seara nu pot sa nu fac o vizita pe blogul tau, sa vad ce-ai mai facut peste zi, ce ginduri te-au mai framintat, ce ti s-a mai intimplat. O cunosc deja pe Frieda, stiu cine e Vulpea si ma bucur ca mai sint si oameni care daruiesc altora din putinul lor.

Cit despre virsta, sa stii c-ai sa treci prin starile de la 15, 20, 25 de ani mai mereu. Doar anii se aduna, sufletul tau se imbogatzeste.

As vrea in final sa scriu ceva in limbajul cifrat din copilarie, dar imi dau seama ca nu am semnele pe tastatura :)