Din culisele concertului Rolling Stones
Nu pot sa fiu atit de entuziasmata ca toata lumea pentru ca am avut de lucru acolo. Din cite stiti, casa de discuri la care lucrez este licentiat exclusiv in Romania a celebrei EMI, iar Rolling Stones sint artistii lor. Asa ca pentru mine, prima parte a concertului a fost ...un job! Du-te la meet and greet (asta e un "skebsis" de PR, la care vin cei apropiati promoterilor, managerilor sau casei de discuri, sa se intilneasca cu trupa/artistii). Apoi ia reprezentantii posturilor tv si du-i la mixer, cableaza-i, spune-le cit au voie sa filmeze (90 de secunde din 2 piese), fa-ti probleme ca PRO TV n-a reusit sa traga nimic din cauza unor defectiuni tehnice, du-i inapoi sub stricta supraveghere, da-le pass-uri sa vina inapoi sa vada concertul, pt. ca promoterii au uitat sa faca acest lucru, etc... si dupa toate acestea prinde un moment de liniste si uita-te in sfirsit la concert! noroc ca pass-urile (aveam 3 la un moment dat, ca sa pot intra in orice zona, orice cortuletz si pina si la restaurantul lor, ca muream de sete) iti dadeau voie sa te plimbi in voie, pe unde vroiai.
Poza pe care o vedeti la categoria "Poze" (vezi mai sus) este de la meet and greet.
Cum sint Rolling Stones de aproape? Mult mai vii decit multi oameni de 30 de ani! Nu stiu de ce se face atit de multa tevatura cu virsta lor, parca asta conteaza! De ce nu va uitati la cei care infuleca de la McDonalds si care la 30 de ani au chelie si burtica? E mai importanta virsta, sau starea jalnica in care se afla? Asa si cu Rolling Stones. Daca nu tii calendarul vezi niste artisti degajati, zimbitori, prietnosi. Iar ca aratare-mult mai "elastici" decit aia de 30 cu burtica si chelie. Nici nu mai vorbesc de atitudine! Au facut exact ce-au simtit, s-au comportat degajat, fara fitze, aere si talente. Erau tot aia de se chinuiau acum 40 de ani sa cucereasca America cintind intr-un camion pe strazile din New York! Artist nu te faci, te nasti! Iar ei asa s-au nascut si-au avut steaua lor, care i-a dus departe...
N-am incercat nostalgii, n-am lesinat, n-am facut crize de isterie. M-am bucurat doar ca fac parte din acest business care uneori poate fi minunat!
"Ce piese s-au difuzat in spoturile publicitare de pe tv?" ma intreaba la un moment dat Helen, reprezentanta casei de discuri EMI. Erau 4 piese. "Dar de ce"? intreb. "Pentru ca Mick Jagger vrea sa le includa in playlistul de conecrt. Asa se face ca ati ascultat printre altele "Paint It Black" si "Brown Sugar", ca sa dau doar doua exemple.
Impresiile despre concert nu vi le mai spun, sint incintata sa le aud de la altii. Dupa concert insa, dupa ce toata lumea a plecat acasa: tirurile isi croiau loc afara din stadion, incarcate pina la refuz, pe stadion -o gramada de hirtii, cei de la standuri isi stringeau marfa (s-au vindut enorm de multe tricouri la un pretz enorm, in schimb extrem de putine cd-uri, dupa principiul "las' ca-l luam de pe net"), iar echipa se pregatea sa..insereze...
Imaginati-va ca oamenii astia sint de atita timp in turneu! Practic si-au creeat o casa, un mediu in camioane, camere de hotel, corturi. Puteti crede ca intr-unul din corturi si-au amenajat un mic restaurant care avea pe "pereti" inclusiv tablouri? (si au dat si nume restaurantului:"Rattlesnake Inn"). Mai existau o statueta de marimea unui om, vaze, scrumiere, iar intr-o alta "incapere" inclusiv aerul conditionat era asortat la mocheta?:)
Asa ca nu-i invidiati prea tare. Sa va vad pe voi cum puteti trai atita timp (aproape 2 ani) intr-un cort, in camere impersonale, intre 2 avioane...anyway, make yourself at home...wherever u are!:)))
Cam atit. daca aveti intrebari, just let me know.
Inima mea...e doar un hotel…
Oamenii pot fi manipulati atit de usor pentru ca nu mai apartin nimanui, decit lor. Fiecare moare singur, asta stiu. Dar de ce si traieste doar cu el?
Am o prietena buna, am stat de vorba in weekend-ul asta. A fost maritata, dar acum isi asuma o viata solitara, forver. Am intrebat-o de ce. “E simplu. Pentru ca pot avea oricind barbatul oricerei femei”, mi-a raspuns.
Nu mai exista iubire? “Ba da, dar nu o iubire oarba, asta e foarte rara. Si stii ce-mi place la babarti? Nu sint exclusiv ai unei femei, pot fi ai tuturor. Toti cei cu care am de-a face iubesc pe altcineva, sincer, dar, se culca cu mine de cite ori au ocazia. De ce o fac? Pentru ca au vicii, iar eu sint unul dintre ele. Eu sint iluzia de o seara. I make them happy…”
Si tu? Esti happy? “Absolut-da! Pina nu demult invidiam cealalta femeie cu care se culcau iubitii mei si mi-am dorit sa devin ea. Acum sint. Si stii ce e uneori trist? Ca pleaca. Dar stii ce ma bucura? Ca nu trebuie sa le includ vietile in propria mea viata. Ei se duc sa-si traiasca viata linga cea pe care o iubesc dar se reintorc mereu, atrasi de iluzia fericirii de-o clipa. Nici unul nu mi s-ar potrivi, de oricare as fugi cit mai departe, dar ii tolerez pentru o partida de fericire fara conditii, fara obligatii. Exista si barbati la fel ca mine”. Conteaza iubirea? “Da, dar numai daca dureaza clipa. Iubirea e efemera, pentru ca altfel n-ar mai exista, la fel ca fericirea. De-asta ne dorim eternitatea, ca sa fim numai noi, forever, noi pentru noi, pentru ca noi ne iubim cel mai mult, pe noi insine”.
But again…tell me… how to breathe with no air? ”Well, don’t do it!”:)
Hai sa-ti demonstrez ce te face fericit!
Sheryl Crow are o piesa, al carei refren suna cam asa:”If it makes u happy/It can’t be that bad/If it makes u happy/Then what the hell are u so sad?”.
Ascultind-o stateam si ma gindeam ce ne face cu adevarat fericiti? Sigur, fericirea asta nu e permanenta, pentru ca sintem maestri in a ne face viatza mizerabila. Dar ce ne face cu adevarat fericiti chiar si doar pentru o zi sau doua, sau pentru citeva clipe de care ne vom aminti probabil mereu?
Stii ce cred ca ne face fericiti? Sa avem tupeul sa facem ziua ceea ce ne visam noaptea, pentru ca atunci avem curaj si ne ascultam sufletele mai bine, in linistea noptii. Visam, lucrurile devin din ce in ce mai mari, mai de proportii si orice scop pare a scuza mijloacele. A doua zi, la lumina soarelui, de altfel la fel de naturala ca si lumina lunii, incepem sa analizam, sa ne numaram neputintele, sa dam friu liber frustrarilor. Si culmea sintem convinsi ca asta e bine, mai ales dupa ce bem si o cafea, ca sa gindim mai clar. Dar oare gindim mai clar? Incerca sa astepti noaptea urmatoare ca sa-ti dai seama! Si-ai sa vezi ca aproape mereu noaptea urmatoare iti face visele si mai mari si mai nesperate si mai indraznetze. Si iar vine ziua, iar vin frustrarile si uitam de noi. Oare sintem precum Doctor Jekyl si Mister Hyde? Avem doua fetze, doua personalitati, doua vieti? Pentru ca altfel nu vad de ce am refuza ziua ceea ce ne dorim din tot sufletul noaptea.
Muzica buna se scrie noaptea, ingerii vin la noi noaptea, stelele se vad doar noaptea. Iar noaptea, dupa ce ne gindim cite drumuri avem de facut la banca a doua zi si ce camasa s-ar potrivi cel mai bine la job, indraznim fir-ar sa fie, sa visam si ne lasam dusi intr-o lume in care a doua zi din pacate nu ne trezim.
Se spune ca viitorul apartine celor curajosi si totusi noi nu vrem sa fim asa, se spune ca teama, frica, este cel mai mare dusman al nostru. Si totusi ne lasam cuprinsi de ea, pentru a fi credinciosi instinctului de conservare care ne tine in viata. Si uite asa ajungem sa traim pentru a respira, pentru a ispasi anii pe care ii avem de parcurs pe pamint.
Poate ca la judecata de apoi un inger ne va intreba: “ai trait, dar de fapt cit de fericit ai fost?”. Ce-o sa-i raspundem? Am facut numai bine, n-am incalcat cele 10 porunci, n-am facut rau nimanui. “ba ai facut” va raspunde ingerul “tie insuti. Pentru ca nu ai indraznit sa fii fericit”.
Salut asadar visatorii care isi pastreaza visele si ziua si indraznesc fara frica sa si le realizeze. Iar pentru voi, frustratilor, am o singura intrebare:”if it makes you happy, then what the hell are u so sad?”
-------------------------
De ce nu-ti difuzeaza radio-urile piesa?
De ce nu-ti difuzeaza radio-urile piesa?
Hey guys, o sa va spun un secret: radiourile nu va difuzeaza muzica, because it sucks! Nu stiati? Ati trait mereu cu impresia ca ati compus o capodopera si “boii aia de la radio” nu vor s-o difuzeze? Atunci e cazul sa aflati motivul, cu explicatiile aferente.
Dar mai intii trebuie sa fac niste scurte precizari:
1.Ma refer strict la posturile de radio din Romania.
2.Nu lucrez la un post de radio si deseori nu-i inteleg pe playlistari
3.Lucrez intr-o o casa de discuri de 5 ani, iar meseria mea consta printre altele si in a-i convinge pe playlistari sa difuzeze ce-mi trazneste prin cap.
4.Am lucrat la radio (8 ani) si am facut primul playlist din Romania.
De ce a fost necesar playlistul va intrebati? Pentu ca simteam nevoia sa ordonam un pic muzica pe care o difuzam. Asta a fost ideea de la care s-a pornit. Din pacate playlisturile au devenit o catastrofa. O piesa intra greu la radio dar pe urma nu mai scapi de ea. Porneste intr-o rotatie minimala, de 2-4 difuzari pe zi si daca are potential nu mai scapi de ea uneori nici intr-un an de zile.
Heavy rotation-ul a fost un proces natural care s-a creeat inca de pe vremea cind dj-ii veneau cu cd-urile de-acasa si puneau toti aceeasi piesa, pentru ca le placea. Practic, cind isi incheia unul programul punea piesa lui preferata, apoi pleca. Venea urmatorul dj, care incepea cu aceeasi piesa, pentru ca..ii placea! Din pacate asta facea ca aceeasi melodie sa fie ascultata de multe ori, chiar si la un interval de numai 10 minute. Si-atunci s-a inventat playlistul! Ca distanta dintre difuzarile aceleiasi piese sa fie de minim 3 ore. Initial, intr-o ora de program intrau cam 10 piese, restul de 2-3 ramineau la alegerea dj-ului. N-a fost bine, ca daca acestuia ii placea o piesa o dadea si in timpul care ii raminea din playlist, sa puna ce vrea. Si-atunci s-a facut un playlist si mai strict: dj-ul nu mai pune nici o piesa de la el putere, ci devine robot, difuzeaza numai ce e in playlistul radioului si vorbeste cam din 3 in 3 piese, ca sa nu zica ca sta degeaba.
Aceasta fiind zise, hai sa analizam acum de ce nu intra piesa ta la radio. Sa incepem prin a ne gindi in primul rind daca ea ar fi intrat in preferintele dj-ilor pe vremea cind acestia aveau liber sa puna ce muzica le traznea prin cap. Intr-un post de radio sint cam 8-10 dj. Ai gasit cel putin 8 oameni care sa-ti asculte piesa pe repeat, de 10 ori/zi? Ai gasit 8 oameni care sa zica:”wow! Cit de misto e piesa asta, as difuza-o la nesfirsit daca as fi intr-un post de radio”? Citi dintre cei care ti-au ascultat piesa si-au amintit de ea si a doua zi? La casa de discuri ai auzit vreun responsabil cu promovarea spunind:”daca fraierii aia de la radio n-o s-o difuzeze ii omor cu mina mea!!!”? ei, daca n-ai auzit aceste lucruri inseamna ca piesa ta sucks!
Ok, o sa ma intrebi: dar atunci de ce se difuzeaza atitea porcarii? Si acum ma refer STRICT la muzica romaneasca. Pentru ca asta-i tot ce-avem si corespunde formatului majoritatii radiourilor mari. Stim cu totii ca radiourile vor sa faca bani si atunci pun muzica comerciala. Ce inseamna muzica comerciala? E muzica aia de vrea s-o asculte majoritatea cind deschide radioul. Nu e rock, ca nu place majoritatii. Nu e muzica “dashteapta”, din acelasi motiv. E un
LA LA LA usurel, care nu-ti pune intrebari si nu-ti creeaza senzatii. Dar urechea ta il accepta si daca te intreaba cineva la un sondaj daca-ti place, o sa zici ca da, fara prea mare implicare insa.
Exista hit-uri evidente, cum ar fi piesele “Oficial imi merge bine” (Simplu), “Baby” (Impact), “Sint un fraier” (Stigma), “Love Me” (Morandi), HI-Q “Gasca mea” si ar mai fi, putine, dar ar mai fi. Plus piese care devin “hit-uri” prin repetitie, de exemplu Akcent “King of disco”, Crush & Alexandra Ungureanu “Inima mea”, etc. Asta este oferta fratilor! Aleasa de playlistari din ce-au primit pe cd-urile promo.
De 5 ani de cind lucrez in bransa nu s-a intimplat ca o piesa buna sa nu intre la radio, chiar daca a fost mai greu la inceput, ca ori nu era hit evident, ori playlistarii n-aveau incredere in artistul aflat la debut. Sa va dau si exemple, ca sa fie mai clar: Anna Lesko a intrat greu pe radio, cu piese care ulterior au devenit hit-uri. La primul hit al Corinei am insistat la radiouri de mi-au sarit capacele pina s-a gasit un curajos care sa riste. Nici cu piesa Pacha Man “Acelasi singe”, care mai apoi a devenit mega hit n-a fost usor…Acum e mai simplu cu acesti artisti, pentru ca au o imagine buna si au demonstrat in timp ca pot, iar atunci cind o piesa noua de-a lor ajunge la playlistari este ascultata cu alte “urechi” si daca suna bine ajunge in playlist, ca are potential.
Dar brandul nu e totul. Aceeasi piesa, cum a intrat poate si iesi rapid pe
usa din dos, deoarece publicul ascultator i-a dat reject la research, sau uneori doar pe motiv ca dj-ii i-au tot repetat playlistarului: ”bai da ce piesa de kkt ai mai bagat si tu in playlist!”. Sau piesa poate fi atit de nasola incit sa se spuna:”Bah, de data asta trebuie sa te refuz, chiar daca este vorba de un artist consacrat”. Sau uneori piesa nu este pt. mainstream si atunci ori dai fugutza la radiourile de nisa, sau la alea mai generaliste cum ar fi Europa FM.
In concluzie: inainte ca o piesa sa ajunga la radio ea trebuie sa placa cuiva. Incepe cu prietenii si vezi cit sint de addicted. Apoi propune-o unei case de discuri si vezi ce zice. O sa-ti spuna daca are potential sau nu si daca merita investitia. Daca zice ca nu, dar tu ai incredere in creatia ta, vorbeste cu dj-ii de la radio. Daca si astia iti dau reject las-o balta, nu mai stresa pe nimeni cu ceea ce crezi tu ca e o mare creeatie, mai bine treci la urmatoarea, nu are rost sa insisti.
Astept de 5 ani sa primesc un demo care sa ma incinte. De 5 ani astept sa rasara vreun necunoscut despre care sa spun: “mama, daca l-as promova pe asta, casa de discuri ar da lovitura!”. Unde sinteti, dragilor? Unde e muzica aia buna care nu se da pe radio, ca sint niste capcauni acolo? Unde e muzica aia pe care nu vrea s-o produca nimeni?
Hit me!
No comments:
Post a Comment